Cipariu sau Țipariu - sau despre cum unui țipar îi șade bine în apă

În Jurnalul său, Timotei Cipariu notează succint: Martie 11, Fuga la Rășinariu. Luarea Sibiului. În 12, La colibe. În 13 seara, plecare către Vale. Călătorie toată noaptea, la 2 după miezul nopții la Râul Sadului, la 3 ½ în munte. (Cipariu, 2005, p. 97)

Citind aceste rânduri după un veac și jumătate, nu înțelegi mai nimic, fără explicații suplimentare. Iar acestea sunt date de Alexandru Lupeanu-Melin, în „Cazul de la Râul – Sadului”. Contextul era unul al luptelor armate, provocat de revoluția de la 1848. În martie 1949, armata austriacă era pusă pe fugă de maghiari, cărora li se opuneau românii și sașii, iar Sibiul era ocupat. Îngrijorați, membrii Comitetului Naţional Român, printre care Augustin Trehoniu Laurianu, Timotei Cipariu, Simion Bărnuţiu, fug la Rășinari, iar de acolo la Colibe și la Râul Sadului, precum notează cărturarul. Notițele însă trec sub tăcere ce s-a întâmplat chiar la râu! Sosiți, la apă, tot grupul trece, mânat de teamă, doar Cipariu, om firav și puțintel, râmâne pe celălalt mal. Preotul din Rășinari e cel care-l salvează. Dar cu peripeții... "Popa Bratu om voinic ce era, a intrat pentru a doua oră în râu şi a căutat cu luare aminte pe bietul întârziat. Aflându-l, l-a săltat în cârcă şi s-a afundat pentru a treia oră în şivoaiele repezi. Nu era o slujbă plăcută să orbecăieşti prin apă până în brâu cu un om în spate. Popa Bratu, Dumnezeu să-l odihnească, era om bun la inimă, însă şugubăţ nevoie mare. Şi când era pe la mijlocul răului, ce-i trece prin minte? — Părintele dela Blaj, cum spunea-i că te chiamă? Cipariu se ţinea vârtos cu amândouă manile de gâtul Popii Bratu şi răspunse : — Ţipariu îmi zice. — Ţipariu? — Aşa. — Locul ţiparilor este în apă! Te-oi lăsa dar aci, părintele, unde ţi-e locul! Şi făcu un gest ca de aruncare în undele gheţoase. Cipariu, săracu, înfricat cum era de necazurile zilei, nu prinsese gluma popii şi înspăimântat peste măsură, se ruga : — Fie-ţi milă măcar de învăţătura mea, părinte, şi scoate-mă la mal! Preotul din Răşinar se propti şi mai bine în bolovanii râului şi strângând şi mai cu putere preţioasa povară din spate, îmbuna pe Cipariu : — N-ai nici o grijă, dragă părințele, că să rămân eu aci în undele negre, şi te scap. Oameni ca Sfinţia Ta nu se nasc mulţi pe lume şi naţia noastră tare-i lipsită de învăţătură! Prinde-mă bine şi hai cu ajutorul lui Dumnezeu la mal..! Aşa a şi fost. Cipariu a trecut râul Sadului fără să-şi ude nici poala hainei iar popa Bratu sgriburea ca un ţigan, în fuiagul vântului de munte.” Pățania a aflat-o Lupeanu-Melin de la mama lui Octavian Goga, fiica preotului Bratu din Rășinari. Despre cum au fugit cu toții din Sibiu și ce s-a întâmplat după aceea, puteți citi în postarea lui Iulius Mihu, aici: https://www.facebook.com/mihu.iulius/posts/3199978946734330