Cum vremea încă nu ne lasă să ne plimbăm, continuăm cu surprizele din arhiva Iulius Mihu - cu mulțumiri pentru generozitatea colecționarului. Mai jos, o imagine cu Timotei Cipariu citind, până târziu în noapte.
Despre părintele gramaticii românești ne facem poate o imagine mult prea serioasă. Și ca de orice profesor, ne apropiem cu teamă. Dar cât umor și autoironie sub masca dură a celui ce a fost și directorul liceului! Numai când se gândea cum ar fi fost dacă ar fi plecat la București, își face un calcul simplu, zâmbind parcă în barbă:
"Aici-s domn, nime nu-mi poruncește, nime nu-mi poate lua pâinea, mă iubesc unii, mă cinstesc alții, poate că unii se și tem de mine, de carii io, să-i știu anume, aș râde cu dulceață, că și-au găsit omul... Petreceri, adevărat, nu avem cum aș dori câteodată, însă stând oblu și gândind, prea multe m-ar desgusta. Omul, la o viață zgomotoasă, trebuie a se deda din copilărie, nu mai la 40 de ani. Însă cu atâta bine că nu avem prea multe, că rămân banii. Și asta-și face un cap de zestre, cum ne-a spus Moliere. Viața mi-e monotonă, călugărească, cu puțină mișcare și alte mărunte-ndemânări, însă - vai, Doamne! - oare afla-le-
vom în rai pe toate după pofta noastră?" Blaj, 6 iunie 1841- Scrisoare către George Bariț - Timotei Cipariu, Epistolar, Ed. Academiei Române, 2005, p. 95 Așadar, ce poate fi atât de extraordinar într-un loc atât de liniștit? Veniți la Blaj să vedeți! Curând începem turele și jocul de pistă! - respectând toate normele și măsurile de protecție.
Commenti